„Prieteni buni, cărți bune și o conștiință adormită: așa arată viața ideală” – Mark Twain
„Mandarina”
de Răzvan Petrescu
Realizată de Savin Roxana-Mădălina
Această carte m-a impresionat încă din primele pagini, prin povestea „Fetiţa cu Chibriturile”, este o poveste scurtă, dar dureroasă, având în prim-plan fetiţa desculţă, care avea chibritui, care intreţinea relaţii imtime
cu diferiţi bărbaţi, pentu a putea aduce bani acasă, unde o aţtepta mereu mama drogată. Ăn final fata ajunge să moară, din cauza frigului şi este găsită într-o scenă îngrozitoare. Volumul cuprinde douăzeci de povestiri, care adoptă teme diferite şi de cele mei multe ori evenimentele de final conduc la deznodământul neaşteptat. Răzvan Petresc se inspiră din celebra poveste de Hans Christian Andersen, „Fetiţa cu Chibriturile”, doar că aici poveste capătă o imagine mai tristă şi însângerată. În prozele scriitorului se simte nostalgia unei vieţi de demult şi în fiecare călătorie personajele sale privesc viaţa dintr-o anumită perspectivă, îşi asumă trăirile, poveştirile devenind din ce în ce mai reale în mintea cititorului. Înafară de povestea amintită mai sus m-au impresionat şi următoarele: „Stop!” ( un lucrătorul la Securitate ajunge să suspecteze mesaje cifrate în partiturile muzicale clasice şi începe studiul muzicii), „Masa de biliard”( fostul deţinut politic care îşi reîntâlneşte torţionarul,chiar vecinul său, îl urmăreşte căteva luni şi-l ucide), „Rex” ( un tip cu mlt umor, căria îi plac excursiile şi sporturile, trecând prind mai multe experienţe amoroase ). Multe din povestirile volumului reprezintă adevărate lecţii de viaţă. Prozele sunt foarte bine încadrate, cartea având o arhitectră foarte frumoasă care atrage cititorul. Stilul şi limbajul sunt îngrijite, cartea fiind uşor de citit ,dar este folosit încă stilul vechi de scriere, adică se foloseşte „î” şi în locul lui „â”.
Realizată de Curea Cosmin
Volumul de proză scurtă al lui Răzvan Petrescu impresionează chiar de la prima lectură. Prima povestire, „Fetița cu chibrituri”, este densă și creează atmosferă. Cele douăzeci de proze scurte sunt scrise impecabil, cu ironie și umor, multe având un final neașteptat. Perioada comunistă se relevă ca absurdă uneori, dar cu un sens aparte, mai general.
Este o carte potrivită pentru toate vârstele, deoarece deschide orizontul către cultură și propune un itinerar prin marea literatură – Gogol, Pușkin, Balzac, Stendhal, Manzoni, J. F. Cooper, Kierkegaard etc. Tragismul sugerat de unele fragmente este echilibrat prin comicul altor secvențe. Fetița cu chibrituri moare parcă în mod necesar, dar tatăl și fiul din Lego sunt prinși într-un joc al vârstelor care îi împiedică să se mai întâlnească.
Ultima povestire, „Ritualul senescenței”, îți provoacă un zâmbet amar pentru vârsta a treia, făcând apel încă o dată la cultură. Cu sarcasm („Lăsați un mesaj chibzuit pe Facebook, deasupra unui videoclip cu o piesă sfâșietoare interpretată de Salam.”) Mandarina este, probabil, o trimitere către un cod de semnificație îndepărtat, specific Asiei răsăritene.