„Prieteni buni, cărți bune și o conștiință adormită: așa arată viața ideală” – Mark Twain
„Hanul lui Manuc”
de Simona Antonesc
Realizată de Savin Roxana-Mădălina
„Hanul lui Manuc” se deschide cu o mică povestrie din 1806, primăvara pe moşia Mironeşti, în care jupâniţa cea mică ,Ruxandra, împreună cu prietenele ei, Chiva şi Stanca, care se jucau în odaia de scaldă. Aceasta fiind mică, apa se ridică până la prelngiri şi se scurge prin podea fix în bucătărie şi iscă o ceartă cu Anica. Povestirile ilustrate în acest volum, sunt inspirate din realitate, scrise în ordine cronologică (actinue se desfăşoară din primăvara anlui 1806 ,până în mai 1812, în diferite locaţii: moşia Mironeşti, Bcureşti, câmpurile satului Glodeanu, Hanul lui Manuc),având o oarecare legătură între ele. În această carte descoperim foarte multă istorie( în principal istoria oraşlui Bucureşti), ne duce pe urmele lui Manuc( celebru negustor şi dregător al Curţii Domneşti şi cel care a construt acest han), aflam anumite tradiţii de la curţile boierilor, cartea poate di şi o lecţie a istoriei limbii române, din aceste puncte de vedere consider „Hanul lui Manuc” o carte pentru toate varstele. Volumul este alcătuit din patru capitole, fiecare având un nume specific, fiind elementul conum al povestirilor relatate. O parte din povestri au la încept data şi locul desfăşurării, la unele lipsind acest amănunt. Din loc în loc apar şi mici strofe din poezii, mesajul textlui fiind sinetizat în versuri, având scopul de a atrage cititorul în universul lecturii. Stilul şi limbajul folosite de Simona Antonescu conturează foarte bine perioada istorică a evenimentelor cât şi a limbii.
Realizată de Cosmin Curea
Hanul lui Manuc de Simona Antonescu reeditează formule cunoscute – cum ar fi aceea a romanului istoric sadovenian sau evocarea subiectiv-obiectivă a lui Lev Tolstoi. Invenția narativă nu este departe nici de telenovela de pe malul Bosforului. Este o evocare minuțioasă a unor evenimente și personalități de acum două secole. Documentarea s-a făcut cu atenție mare acordată detaliilor. Autoarea organizează ingenios materialul faptic, construind planurile romanului: individual, istoric, politic. Este o arhitectură poate prea evidentă. Timp de șase ani destinele personajelor se intersectează, evidențiind modele/ antimodele de comportament. Cele patru capitole detaliază povestea lui Manuc, un bărbat influent și puternic, povestea lui Vlaicu sau aceea a Ruxandrei.
Bucureștiul începutului de secol al XIX-lea este redat cu străzile și oamenii săi, într-un stil punctat cu arhaisme, regionalisme, proverbe și zicători. De multe ori descrierea dă impresia că însoțește un scenariu de film, în care urmează a se derula scenele repetate. Este o lectură instructivă pentru tineri, care sunt invitați să cunoască partea ascunsă a istoriei, pentru a o înțelege și evalua.
